Poveste fara sfarsit

Sunt in punctul meu zero.
El a plecat, iar eu nu mai simt.

Nu au existat focuri de artificii, luna plina sa ne cante serenade, sunetele sobre de pian nu mi-ai rasunat in suflet iar rujul rosu este pe noptiera ... Nu in ea.


A ramas ... Nimic.
O lipsa acuta de afectiune, mirosul de gucci guilty( ironic, ca povestea noastra), o scarba incredibila de barbati in general si in acelasi timp, nevoia de el.

I-am spus sa ma lase in pace. I-am spus fara cuvinte sa nu imi mai bantuie visele, ca nu vreau ca umbra lui sa imi mai iasa in cale la fiecare colt de strada si ca m-am saturat sa il caut pe el in toti.
Mi-au dat lacrimile cand am vazut dimineata pe ecranul telefonului, inca buimacita de somn " Buna dimineata dragoste." L-am urat din tot sufletul iar tot odata, il imploram in gand sa se intoarca.





El a plecat, eu sunt goala si in nari inca simt miros de gucci.