Calm

Am un mecanism ciudat de functionare.
Ori stau in casa, de preferinta in pat, agitandu-ma la nivel mintal din cauza unul " El" ajungand in cele din urma sa vorbesc singura, sa imi creez diferite scenari si sa ma invart ca ultima dereglata mintal in camera .... Ori ... Duc o viata agita in care sunt minim 4 de "el" si pe cat de aglomerata mi-ar fi ziua, in mine s-ar afla doar un gol imens.

Si uite ca m-am trezit intr-o zi ... In care cersesc doar zambete. In care binele celor din jur este mai presus decat al meu.
In care zambesc ca apoi sa cad in cea mai adanca depresie, in care fiecare melodie de dragoste imi confera un sentiment de siguranta si sens dar totusi .... Nu exista nici un "El" cu adevarat.

Cum iti dai seama cu adevarat daca ai trecut peste sau doar esti bantuit de amintiri ?
Cum realizezi daca inca il iubesc pe El .... Sau iubesti amintirea Lui ?

Nu cred ca putem trece peste nici o iubire adevarata. Cred ca si daca il voi vedea peste ani si ani pe strada, inima imi va sta pe loc.
Nu cred in prietenie intre doi fosti iubiti, decat daca nu  fost dragoste cu adevarat. Cum altfel ai putea fi impartial la problemele celui de langa tine daca tu inca il privesti uneori cu ideea de "Voi" ?

Si nu cred ... Ca il voi uita pe Alex vreodata sau vom putea redeveni "amici".
Cred in schimb ... Ca o viata intreaga il voi urmari din umbra si voi veghea asupra binelui sau. Ca mereu ma voi asigura ca este fericit .... Chiar daca nu langa mine.
Asta este iubire. Clipa in care ierti pana in panzele albe , doar pentru a-l avea aproape.
Momentul in care te-ai multumi pana si cu umbra lui daca nu il mai poti avea inapoi.

Si ma intrebi tu, draga cititorule ..De ce nu incerc sa imi resucitez relatia ?
Noi ne-am schimbat. Eu cel putin, m-am dezvoltat mult in absenta lui. Am devenit femeia sigura, inteligenta si puternica pe care o cautam de ani intregi in mine... Iar el... Indiferent daca m-ar ierta, sunt constienta ca nu s-ar descurca cu persoana care am devenit.
Nu mai pot lasa de la mine ... Nu imi mai pot calca pe orgoliu pentru un barbat, desi as vrea din tot sufletul sa redevin fata indragostita si naiva care eram odata.

Stiu ca am spus de mii de ori ca il voi elimina din viata mea pentru totdeauna, insa mereu se gaseste cate o chichita care dupa nici 2,3 saptamani sa mi-l aduca din nou in fata ochilor.
Poate nu ar trebui sa incerc sa il elimin urandu-l. Poate ar trebui sa ne debarasam unul de celalat impacati si constienti de faptul ca atata timp cat vom ramane in viata celuilalt, nu vom fi capabili sa ne vindecat complet si traim intr-o minciuna frumoasa.
O singura promisiune mai am de indeplinit ........ And then, maybe, I will have the strenght to let the past .... Be past.

M-a prins noaptea fredonand in gand " I love you, I love you .." But who ?
El ?
Amintirile ?
Ideea de iubire ?
Relatia ideala din care faceam parte ?
Sau un El ... pe care nu il cunosc si care poate in momentul asta se gandeste la mine fara sa stie totusi cine sunt si fara a ma fi intalnit vreodata ....... ?

I know .. I'm a mess, but at least, a content one.