Viitor ...? Te rog.

Se spune ca ar trebui sa ne traim prezentul la maxim. Trecut ... e trecut, nimic nu se poate schimba, iar viitoarul ... cine stie.

Ei bine, eu as vrea sa stiu. As vrea sa am un flash cu imagini cum mi-ar fi viata in 10, 15,20 de ani. Sa stiu ... Daca mai are rost sa incerc, sau daca totul va fi doar o iubire ratata ... una din multele.

Am momente cand vorbesc cu Alex de viitor. Momente, defapt, ii putin spus, pentru ca nu ii saptamana sa nu abordam acest subiect.

Si ii ok ... cand zic eu, ca ne casatorim si ramanem impreuna o viata intreaga. Ii ok si cand ma aproba ... Dar nu ii ok cand imi spune el.

Faptul ca eu ma gandesc la asa ceva, e absolut normal, doar sunt femeie, iar asta ii in natura noastra, de a ne face planuri. Si sper .. Sper sa fie asa, si in proportie de 10% o si cred...

Dar speranta cea mai mare , ii cand el imi spune. 

Imi alimenteaza visele....

Si realizez ca ar trebui sa fi fericita ca barbatul pe care il iubesc mai mult ca orice pe lume, afirma ca si-ar putea petrece o viata intreaga iubindu-ma ... dar, dafept, ajung sa ma scufund intr-o depresie cumplita.

Daca nu va fi asa cum zici?

Daca ... daca noi ... nu vom mai fi...?

Eu cu ce raman...?

Am sentimentul ca visele induse de mine, vor suferi mai usor o deceptie, decat visele induse de el ...

Si de fiecare data cand se uita cu ochii lu mari si albastrii in ai mei, si sopteste un  "te iubesc", in minte nu imi rasuna decat " Te rog .... Te implor .... Iubeste-ma o viata intreaga ... As face orice pentru tine ... Dar te rog ..."

Nu cred ca isi poate inchipui cat l-am implorat in decursul ultimului an jumatate.