Noi doi
U
Imi e greu sa scriu cand totul este perfect.
M-am contemplat atatia ani in nefericre incat a ajuns sa fie singurul sentiment pe care sa il cunosc si care sa ma ajute sa imi astern gandurile.
Certuri exista. Unele mici, unele mari... Dar si in momentele cand ma simt pierduta cu totul, vocea lui imi rasuna in minte "Da, na intra acum pe blog si scrie sa vada tot orasul cate iti fac. Sa nu uiti sa pui si o melodie si un status nebun pe facebook."
Si nu mai scriu.
M-am obijnuit sa traiesc cu toate frustralile in mine, in loc sa le eliberez si sa ma calmez.
El nu a inteles niciodata de ce am blog. Nu a inteles ca ii medicamentul meu, de a ramane pe o linie de plutire. Mai mult de atat, ii un jurnal, o amintire ... a tot ce a trecut si a fost. A tot ce m-a facut pe mine femeia din ziua de azi.
"De ce nu scrii pur si simplu intr-un document sau il faci privat?"
Ca nu pot. De ce as scrie, daca nimeni nu ar citi? Daca as sti ca nimeni nu m-ai auzi chemarea si nimeni nu a invata din greselile mele?
Nu am un raspuns concret si solid pentru asta.
La inceput blogul avea scris "The diary of a lost soul raped in a beautiful package .... " . De un an bun , numele i s-a schimbat, asa cum eu am crescut. A devenit :
Diary of feelings of a Lady in the 21st Century....
In rest.... totul ii perfect. Alex ii perfect. Ca de obicei, de altfel. El ii cea mai mare slabiciune a mea ....
daca n-o sa mai scri o vreme o sa te inchzi in tine cu totul... atunci probabil o sa inteleaga ca blogul pentru tine e locul unde te descarci si o sa-ti ceara el sa scri...:) nu renunta la lucrul asta oricat il iubesti. s-ar putea sa te pierzi pe tine... parerea mea
RăspundețiȘtergereDa ... Dar ii greu cand ai cate un blocaj. Si inafara de asta ... Mai e strsul, sesiunea ... si atatea lucruri despre care as scrie, dar nu am timp. Iar cand timp ... ideeile si preocuparile anterioare dispar ....
RăspundețiȘtergere