Am I not good enough for you?

Singura.

Si m-am intors la o casa mare si goala, dar totusi nu arat de pustie ca golul meu din suflet.
Sunt singura cu gandurile mele, in cel mai prost moment posibil.
Stau si analizez fiecare gest al sau, fiecare zambet, imbratisare, sarutare si cuvant din ultimele 48 de ore.
Si incet ... o iau razna.
Incet dar sigur.

Ai spune ca dupa 4 zile, 24 si 24 de ore impreuna, te saturi de o persoana... Dar mie deja imi lipsea de dinainte sa ajungem in Sibiu.

Si cand credeam ca am experimentat toate sentimentele posibile, s-a instaurat unul nou. Teama, frica.. Dar nu teama de a il pierde, ci teama de el. Nu cred ca ar ridica vreodata mana la mine, dar cert ii ca in ultimele zile m-am ferit de fiecare data cand s-a apropiat de mine.
Imi e frica de mor de barbatul pe care il iubesc. Asta ii ceva nou.

Si ii cudat ... Ca daca ma pun il locul lui, jur ca il inteleg, indiferent cate a facut el, l-as intelege daca m-ar parasi.
Dar din perspectiva mea, nu pot. Nu pot concepe cum ii posibil sa nu ma creada. Sa se indoiasca in asemea hal de mine, dupa toate prin cate am trecut.
Pot sa zic eu de 5000 de ori ca nu am gesit cu nimic, ca nu ma crede..
Iar in aceelasi timp, ma intreb cum poate relatia asta sa mai mearga daca nu are incredere in mine? Ca sincer, nu stiu daca ii pot ramane alaturi cat timp ia de bune toate tampeniile.

Simgurul lucru care ma linisteste ii ca am constiinta impacata. Nu i-am gresit cu nimic iar daca nu ma crede, el ii prostul in situatia asta iar eu ma voi resemna cu gandul ca nu m-a iubit destul.
AMIN !