I hope it's not to late

Traim cu iluzia timpului dat inapoi pentru o iubire. Si totusi, daca ai putea s-o iei de la inceput, ai face-o?

De obicei, cand presimtim un "dezastru" inevitabil ne aducem aminte de celelalte din viata noastra. Povestiile de iubire,care cu trecerea timpului, ajungem sa le impartim in diferite categorii, ale mele fiind : catastrofale si acceptabile.

Azi ma gandeam la viitor. Daca in timpul apropiat, Calin va mai fi aici sau nu. Desi inca nu s-a terminat, inevitabil pe zi ce trece imi pregatesc sufletul tot mai mult pentru un dezastru.  Cu fiecare zi, ma menajez singura, ca in caz de, totul va fi bine.

Si asa mi-am adus aminte de toate tragediile prin care inevitabil, am trecut. De toate datile in care m-am dat cu capul de pereti pentru ca mi-am permis din nou sa fiu vulnerabila.
Adevarul ii ca sunt sensibila. Sunt una din cele mai usor de ranit persoane pe care le-am intalnit. Nu pot concepe cum " Te porti indiferent cu persoana de langa tine". Nu. Sunt genul de femeie, cand cand incepe o relatie, se implica cu totul. Lupt si ma razbat pana nu mai pot pentru un gram de afectiune.
Adevarul este ca toata viata mea, nu mi-am dorit altceva decat sa fiu iubita si apreciata.

Si cel mai tare doare cand un ex se intoarce si spune " Ai avut dreptate. Chiar regret. Acum realizez ca tu chiar meritai"
In ultimul timp am auzit atat de des propozitia asta " Tu chiar meritai/ meriti" incat mi se pare la propriu un cliseu. Daca merit atat, pana la luna si soare,. de ce oare nici unul nu realizeza la timp asta? De ce se intorc din trecut sa ma bantuie?

Plimbandu-ma azi pe cararea amintirilor, in minte pe fonul clapelor puternice si sobre de pian, mi-am readus aminte de aproximativ ultimele fraze de sfarsit de relatie de care le-am rostit in ultimul timp. Mi-am adus aminte cum i-am spus lui A " Sper sa nu iti dai seama niciodata ce ai pierdut. Sper asta, pentru binele tau."
Ca dupa cateva luni, sa se adevereasca totul.

Nu asta ii scopul, ca ei dupa un timp, sa revina si sa imi dea dreptate. Scopul ar fi fost sa realizez la timp ca probabil am fost un lucru bun.

Mintea ni se blocheaza pe anumite momente si clipe in viata pe care in momentul respectiv am prefera sa le putem sterge cu un delete la fel de repede ca un folder din recicle bin. Cu 2 saptamani in urma, intr-o seara calduroasa, am iesit la plimbare. Prin parc peste tot il vedeam pe Flavius. In toate cafenele , priveam pe geam si imi vedeam umbra zambind cu Alex langa mine. De ce oare nu putem sa uitam aseamenea detalii? Mintea de exemplu, inca imi este blocata de 6 ani in curtea scolii 6, cu Deiu. Dupa 6 ani, inca ii stiu numarul pe de rost. De 6 ani, de cand nu l-am mai format vreodata.
M-am intors pe trotuarul alaturat. M-am asezat pe o banca si am inchis ochii. Eram din nou, dupa 2 zile dupa despartirea de Flavius, pe balconul de la etajul 10 unui hotel de 5 stele din Arad, fumand si privind orasul. Primul gand " Sunt o femeie privilegiata de viata. De ce in loc sa ma bucur de tot ce am, inca suspin dupa un el...?" Si atat de usor, problemele cu el, s-au ascuns incet intr-o parte intunecata departe.
Mi-am amintit incantarea cu care mi-am luat pantofii albastrii dupa tot circul cu Alex. Mi-am amintit ce usurata m-am simtit dupa despartirea de Gabi, doar cititnd " De ce iubim femeile" la o cafenea pe Eroilor.
Mi-am amintit cat ma calmeaza doar 5 minute vorbite cu Minerva, cum Calin ma face sa ma simt "acasa" doar cu o imbratisare si cat de usurata am fost dupa ce am realizat cum sunt " my girls" cu adevarat si ca eu, nu sunt asa.

Lucrurile mici  conteaza, trebuie doar sa ne concentram pe descoperirea lor.Fiecare om ar trebui sa gaseasca bucuria intr-un singur zambet sau o floare frumoasa de pe marginea drumului. Toate trec... Iar noi ne vindecam.


In concluzie, nu ar trebui sa amanam nimic, pentru ca la un moment dat, un "ai meritat" ar putea fi spus mult prea tarziu.
Toti meritam sa fim fericiti, iar faptul ca unii isi refuza fericirea doar pentru a face "Ceea ce ar trebui" mi se parea cea mai mare gresala.

Si iubitule... Timpul iarta tot. Timpul te iarta pe tine, pe mine, pe noi. Timpul ne regleaza sufletul si ne asterne pe zi ce trece tot cate o mantie subtire de praf pe sentimente pana nu le mai putem reinvia de acolo.
Dar scumpule.... Timpul nu sta pe loc. Timpul nu te va astepta la nesfarsit.