Vara asta..

If you know how :*

Inca nu stiu cum ma simt. Nu stiu daca sunt bine sau nu. De obicei, fiecare lucru se intampla cu un motiv, iar sincer, in al 12 lea ceas stau si ma intreb de ce ma intorc in Sibiu. Ii de ajuns o singura dezamagire, sau  echilibrul sa fiu perturbat, ca apoi sa iti puicate o intrebare asupra fiecarui aspect.

Pe scurt, l-am rugat sa nu o dea "in bara" mai pe romaneste. Noi femeile, suntem nebune. Asta ii purul adevar. Orice femeie care iubeste, nu are cum sa nu aiba macar o doza mica de nebunie in ea. Nebunia de a sti totul. De a avea totul sub control. De a avea siguranta, nu de a trai in incertitudine.

Si in majoritatea cazuriilor, disperarea noastra se vede. Se simte. Prima data, disperarea de a avea pe cineva langa noi si in al doilea rand, de al tine aproape.

Din nou, simt ca ma bat cu moriile de vant. Sunt in situatia in care nu stiu ce sa fac. Nu stiu daca ar trebui sa il infrunt, sau sa ma prefac bine in continuare. Sunt perfect constienta, ca daca duc chestia prea departe, l-as indeparta.
Ii greu sa traiesti alaturi de un barbat atat de radical. Care la primul hop, spune stop,si nu incearca sa il treaca.

Din nou ma intreb daca momentan, ar avea puterea de a ma rani, si nu imi place asta. Nu mai sunt obijnuita sa fiu atat de vulnerabila. Ca fericirea mea, sa depinda de armonia din cuplu. In ultimul timp, aa trebuit sa am grija de mine. Sa ma descurc singura.

Si in ultima noapte de Cluj, ma intreb pe mine, si pe orice se deranjeaza sa imi raspunda:
Ce as putea sa fac?
Sa ii spun micile mele indoieli, cu riscul de al pierde prin paranoia mea, creata din prea mult timp singura si timp sa analizez fiecare situatie..?
Sau sa tac dracului din gura, sa nu dau importanta faptului ca o data a iesit fara sa anunte, sa ignor unele semne si sa ma comport frumos, in speranta ca totul va trece de la sine...?

O sa incerc sa imi revin. Chiar daca fac parte dintr-o relatie, sa nu o tratez ca pe una reala, ci ca pe cele din Cluj. Miraje care se pierd in la fiecare miscare. Sa nu mai sper si sa nu mai dau importanta fiecarui lucru minuscul.
Indiferenta ii buna. Indiferenta te fereste de suferinta... Dar... Indiferenta te face sa uiti. Sa nu mai iubesti. Sa il simti pe omul de langa tine, ca pe un strain... Si sa continuui asta, pana nu mai ramane nimic.

Ce ii mai rau?
Sa uiti cu fiecare moment ce trece, pe persoana de langa tine..Sa fi nefericit cu fiecare secunda in plus... Si sa ajungi sa nu mai simti nimic...
Sau sa iubesti pana la cer si inapoi, sa fi fericit si sa ii permiti celuilalt sansa de a te distruge in orice clipa..?


Respira. Fi calma. Nu te mai grabi, vom vedea pe viitor ce se va intampla si ce ni se rezerva.
Nu stiu de ce, dar presimt ca nu voi avea o vara calma si linistita.