si eram prietene, nu?

Ce faci in momentul cand iti lipsesc unele persoane care nu ar trebui?

Mi-e dor de ele. Mi-e dor sa ies cu T. la cafele, sa vorbim cata-n luna si stele... Mi-e dor de A, sa ne oprim in mijlocul strazii si sa radem ca nebunele, sa stam la soare, sa avem "Sleepover's " zilnice.

Ca orice prietenie intre fete, si astea s-au terminat din cauza baietiilor, iar faza cea mai nasoala, ii ca nu il poti invinovati pe el, ok, nu te-a mai vrut, s-a intamplat ceva, e bine, dar pe ele...?

Ele care se presupunea ca iti sunt " Sisters 4 life"...

Stau si incerc sa ma gandesc ce dracu era in capul lor. Mereu imi puneam intrebarea, daca eram in locul lor, as fi procedat la fel...?
Dar, am avut ocazia sa experimentez si asta.

Funny story : Iubitul " Celei mai bune prietene" intre timp, ajunge sa se indragosteasca de mine, iar eu, inevitabil, de el. De zeci de ori, imi statea pe limba sa ii spun tot ce a facut ea. "O parasesc, dar te rog, de ce nu vrei sa fi cu mine...? Sti  ca ne-ar fi bine impreuna..."
Si indiferent cat de mult as fi vrut... Nu am putut sa o fac.
In afara de fapul ca accidental in autocar, in somn, m-a pupat pe gura, nu am putut sa fac cu omul acela nimic mai mult.
Iar in felul meu, sufeream. Stiam ca are dreptate. Stiam ca daca ar fi fost sa fim noi impreuna, ne-am fi fost bine, si nu am avea o imitatie de relatie, cum era a lor.
De vreo 8 luni, ma intalneam ocazional cu un anumit individ, al carui nume nici nu merita mentionat. Cei doi intre timp, se despartisera. Minunatul meu, venea la Cluj. Telefoane zilnice, "Eu is indragostit de tine, vin in Cluj, stai si tu in oras ca ne vedem" Impinsa de stress si oboseala sesiunii, ma simteam nevoita sa plec acasa. Nu stiu cum, nu ma intrebati, dar Minunatul a ajuns cu nebuna de "Bff", ea stiind foarte clar de toata povestea cu el.
Acum si ei, ca si ceilalti, sunt impreuna. Eu, cu Ex-ul Ex-ei mele prietene, suntem amici buni, cum eram si inainte. Si stau si ma gandesc, as putea sa ii fac rau, pana si in momentul asta daca as incepe ceva cu el, dar se merita?
Nu ii vorba ca nu as putea fi genul razbunator, dar nu mi se pare etic, corect. M-as simt eu un gunoi de om sa fac asa ceva, indiferent de tradarea ei.


Ma... Si nu ma dor baietii. Nu ma dor prostii... Din contra, fata de ei, nu am nimic...
Dar ma uit la ele... Tu, care se presupunea ca imi esti prietena, cum mata ai fost in stare de asa ceva? Cum poti sa ai atata nesimtire in tine, incat sa ma sti de atata timp, sa dormi, sa mananci, sa te imbraci in hainele mele si sa faci asa ceva...?

Iar partea cea mai rea, ii ca is atat de proaste, incat nici macar pe moment nu au realizat ca probabil, daca ma chemau la o cafea si imi explicau, "tu nebuno, is indragostita bla bla bla" probabil intelegeam.
Si pana si in momentul asta, as fi in stare sa le iert prostia... Dar nu s-ar merita bataia de cap.


Iar acum, sa revenim la intrebarea initiala : Ce faci, in momentul in care iti lipsesc unele persoane care nu ar trebui..?
Nimic. Iti aduci aminte tot raul care l-au facut , faptul ca nu ar merita nici salutate pe strada si impingi amintirele in cel mai adanc colt al sufletului.

Faptul ca m-am distantat de ele, a fost unul din cele mai bune lucruri pe care le-am facut in viata asta. Cu Eliza, de exemplu, am trecut prin toate etapele, iar si acum, dupa atatia ani, inca suntem prietene iar cel mai important, suntem la aceelasi nivel mintal... Dar cu 2 nebune al caror sens in viata ii sa cada sub mese in club de bete ce is, ce sa si vorbesti...?

Cu Alex, totul ii bine. Chiar simt ca acolo ii locul meu si ca m-am intors la timp...

Iar dupa atata bataie de cap si scris, mi-am eliberat mintea, mi-am varsat in sfarsit nervii, dorul de cele 2 "prietene" mi s-a dus si pot dormi linistita.
Noapte buna :*