Ganduri in miez de noapte

Fericirea se ascunde in lucruri marunte. Se ascunde in daruirea unei flori. In imbratirarea sincera unui prieten. In fiorii primii iubiri. In multumirea de sine, in momentul cand te pui in pat sa dormi. In surasul si apropierea Mirunei de mine.

Dar ce faci in momentul cand totul din viata ta, nu mai deviaza si o ia pe un drum sigur si bun, dar cu gropi..?
Ce faci...?
Ai rabdare, Ca cu timpul totul se se niveleze, sau.... Cauti alt drum mai bun ?


Renunti cand in sfarsit obtii ceea ce ai dorit luni intregi doar pentru faptul ca inca sunt unele greseli, sau continuui... in speranta ca in timp, totul va fi bine...?

O parte din mine, imi spune sa incerc in continuare. Totusi... De atata timp, mi-a demonstrat ca se poate schimba si ii capabil.. Dar.. DAR totusi, nu ii de ajuns.

Acum 3 luni as fi fost mai mult decat multumita de cum ii el, dar nu asta ii ideea generala? Sa incercam? Sa nu ne multumim cu mai putin decat meritam?
Iar eu, fara modestie, pot sa afirm ca de la barbatul de care sunt indragostita, as merita si luna de pe cer, pentru ca la randul meu, as fi in stare sa ofer tot ce pot.
Si in postarea anterioara despre fete, de asta era vorba. Le iubeam pe amandoua, iar in felul meu, inca le mai iubesc si sunt o parte importanta din mine, dar frate... atat de tare doare cand te dezamageste ultima persoana pe care o credeai capabila....

Si incerc. Pe cuvant de onoare ca incerc sa nu il stresez , sa nu il sufoc, sa fiu doar miere si lapte, pentru ca stiu ca merita ... Insa nu am incredere in el. Inca ma astept ca maine, din nou sa ma dezamageasca indiferent ca actiunile lui arata contrariul.

Stateam in pat si ma gandeam ..
"Oare omul de langa mine, realizeaza doar cat de mult m-am schimbat in ultimele luni..? Ca din cea mai mica prostie, in momentul acesta m-ar putea pierde si asta definitiv..?"

Nu mai sunt Iulia de dinainte. Nu mai fac totul pentru dragoste. Nu ma mai chinui sa mentin singura o relatie. Nu mai lupt, daca nu am pentru ce. Nu mai caut scuze, fara motiv.

E noapte, e liniste... E cald , iar eu la 3 A.M. stau cu cafeaua, nelipsita tigara si leptopul pe terasa....
Si ma tot gandesc....
Nu ar fi mult mai simpul sa aleg persoana care vrea sa ma vada zilnic, care imi deschide usa masinii, care ma surprinde si fara motiv imi ia flori... Decat sa astept...?

Ar fi, dar refuz sa dau inapoi. Il iubesc pe Alex si nu i-as face nici un rau... Iar pentru asta... Voi incerca in continuare.

Noapte buna, voi nemacinati de ganduri si cu somnul lin.