Exceptia

Totul era normal. Normalul meu ... Dar era normal. si acasa, iar asta era tot ce conta. Am lasat garda jos. Nu l-am privit ca pe o provocare sau mai rau, o amenintare. Am lucra\t fara manusi.
Seara am iubit iarna dupa ce abia o blestemasem dimineata. Seara valuri de emotii m-au trecut, inexplicabil pentru normalul meu de pana acum. Am ras din tot sufletul si cu groaza am realizat ca inca mai pot plange si pot fi ranita. .... Da .... El era exceptia mea de la regula. El m-a facut sa vad din noua iarna si sa ma bucur de un lucru marunt, cum ar fi un zambet.