Trouble

Pe fruntea lui statea scris mare cu cerneala neagra “ PROBLEMA “

Frumusetea, situatia financiara, zambetul siret, tupeul imens de care dadea dovada, narcisismul dus la extrem dar bine motivat si faptul ca stia fara sa ii zici ca este un exemplar masculin stralucit atat mintal ,intelectual, fizic si social, sunt exemple clare de ce ar fi trebuit sa fug cat m-ar fi tinut picioarele.

“Saruta-ma” Imi spune privindu-ma in ochii, zambind.

“ Nu” Ii raspund zambind, incercand sa imi ascund agitatia.

“ Te oblig. Hai ca iti mai ofer o sansa sa o faci de bunavoie si nesilita.” Rade in timp ce isi musca buza, inca privindu-ma adanc in ochi.

“Eu zic sa te linistesti mai bine minunatule.” Imi ridic usor capul, in speranta ca poate ... Doar poate il intimidez si il pun la locul sau.

Dar in secunda urmatoare ...imi cuprinde ceafa cu o mana si ma apropie lacom de gura sa, iar cealata mana si-o incolaceste in jurul taliei mele, in timp se lasa cu toata grautatea corpului pe mine, doar ca sa ajung intinsa pe capota masinii.

Luna plina  , intunericul ce ne invaluia si muntii din jur, ne erau singurii martori ai primului sarut.

Ma nelinisteste nesubordonarea sa. Ma ingrozeste tupeul extraordinar si ironia din spatele fiecarei vorbe si simt ca ma indragostesc.

In timp ce rula cu 160 pe autostrada catre casa, imi i-a mana, mi-o saruta si spune:

“ De ce esti atat de defensiva? Iti este frica de mine? “

Of ... Daca ai sti tu. Daca ai sti ca atunci cand te privesc ma infioara si pe mine gandurile ce le am, de ai sti ca de nimeni de la Alex nu mi-a fost atat de teama ... Daca ai sti ca in bratele tale sunt ... Gelatina.

“ Mie? Incep sa rad fortat.

Poate sunt defensiva, dar nu de frica. Stiu doar ce merit si ce mi se cuvine.

“Cum zici tu printesa .. Ne vedem maine.”  Se da jos din masina, imi deschide portiera, iar apoi se apleaca asupra mea si ma saruta apasat, destul incat sa inmoaie din totul in mine.