Confuza

Acum m-am intors de la plimbare. M-am imbracat frumos si am plecat sa colind singura strazile pustii.

Aveam nevoie de timp. Liniste. Prea multe ganduri, fara sens, fara motiv sau inteles. Doar intrebari cu multe raspunsuri necunoscute plutind in aer.

Am cautat o solutie la tot ce ii acum in sufletul meu. Abia cand m-am intors spre casa, am realizat ca mai mult decat o solutie, am cautat un motiv. O explicatie pentru tot ce inseamna L.

Actiunile mele nu reflecta si simtirea. Totul face parte dintr-un plan bine pus la punct. In sinea mea, cred ca tot ce sper sa reusesc ii ca daca ma prefac destul de mult ca il iubesc pe B., intr-o zi chiar voi atinge acel sentiment.
Nu imi este indiferent, nu as vrea sa il ranesc. Relatia dintre noi 2 ii una perfect normala. Nici rau, nici foarte bine. Normal. Banal. Un bine continuu. Monotonie....
Si ii mai mult decat mi-as fi dorit vreodata, dar tot simt ca ceva lipseste.

Dupa plimbarea mea am realizat.
Singura problema ii ca B... Nu ii L....