Titanium

Stau si fumez. Dezbracata, cu un pahar de vin, fumez tigara dupa tigara.
Nu stiu daca melancolia mi se trage din cauza plictiselii sau din tot ce am strans in mine in ultimele luni si care cu pasi repezi se apropie de o iesire inedita.

Nu stiu daca sesiunea este de vina, el, faptul ca se apropie cu pasi repezi minunata varsta de 22 de ani... Sau doar eu.

Mi-as face bagajul si as pleca. Unde? Nu stiu, doar aici sa nu mai raman.
Ii atat de ciudat cand casa nu mai e "acasa", cand persoanele dragi si carora le-ai fost loial  devin ... Doar niste persoane de rand.
Cand iubirea dispare si nu sti ce mai ramane ....

La 22 de ani nu imi mai doresc sa fiu mai frumoasa. Nici mai fericita, sau mai iubita.
La 22 de ani nu vreau prieteni, povesti de dragoste eterna sau placeri trupesti.
La 22 de ani vreau doar sa fiu puternica. Mai puternica decat am fost in toti anii astia ...

La 22 de ani, vreau sa iau decizii fara sa privesc macar o data in spate, sa fiu mai egoista, sa imi pun binele in primul rand.
Vreau sa nu mai iubesc in disperare incat sa uit de mine.