Statutul special de "Single"

Azi dupa un examen esuat, am plecat sa caut fusta minunata care sa imi alunge depresia, pe care normal nu am gasit-o, deoarece pare o sarcina imposibila sa gasesti in Cluj o fusta cu talie inalta pana in pamant fara model, intr-o culoara uni. Dar in schimb, am gasit pantofii perfecti pe care i-am purtat azi la un first date.

Dupa un suc in 2 localuri intr-o companie placuta, m-am trezit plimbandu-ma pe ploaie din centru in Hasdeu. Imi place ploaia. Parul nu mai era ondulat la perfectie, prin camasa alba se vedeau toate, de parca eu eram participanta la un concurs de tricouri ude (in graba plecarii de acasa nu am simtit ca ii neaparat nevoie sa imi iau si un sutien pe mine), pantofii din piele intoarsa trancaneau incet, iar plicul asortat era ud.
Dar imi placea asa. Pana si prin ploaie, ma simteam inca frumoasa.

Cred ca chestia cu frumusetea pleaca in primul rand din interior. Cu cat te simti mai "curata", mai impacata sufleteste, cand te privesti in oglinda, ai o altfel de multumire.

Pentru prima data dupa mult timp, in jurul meu nu mai pluteste un iz de disperare in cautarea celui potrivit. Nu spun ca am renuntat si ca ma dau batuta, dar sunt multuminta de traiectoria pe care a urmat-o viata mea.

Si ma simt puternica. In sfarsit nu mai depind de nimeni ca sa fiu fericita, ci doar de mine. In 20 de ani ii prima data cand experimentez atat de bine statutul de "single" si sincer, imi place. Imi place ca pot iesi, fara sa dau nimanui explicatii. Ca am avut ocazia in ultima luna sa cunosc atatea persoane, ca intr-un an de viata in Sibiu.

Dar si de orasul ala, inca ma mai leaga ceva.
"Tu iar mergi acasa saptamana asta?" Ma intreaba in timp ce beau cafeaua de seara, Andreea.
"Cred ca da, desi parca nu m-as duce."
"Iulia, vezi ca ii a4a saptamana consecutiv in care te duci acasa, iar acum o faci pentru el"
".............."

Intotdeauna am oferit si a10a sansa, dar daca vezi ca un om chiar da semne de schimbare, cum sa nu o faci...?
Si cum sa nu il iert iar si iar, cand ii vad ochii aia albastrii cum ma privesc frumos... Si intr-un fel simt, ca timpul lui langa mine, parca acum iti gaseste in sfarsit calea.... Nu ne apropiem de sfarsit...?


Dar deocamdata, ramanem la single. Fara planuri, fara sperante. Traind doar in prezent si sperand tot ceea ce e mai bun pentru viitor.

Noapte buna :*