ma si... abia acum realizez, ca era perfect. ma facea sa rad. sa vreau sa il pleznesc, sa ma inrosesc.sa il vreau alaturi, dar si sa imi doresc sa plece cat mai repede.al naibii de tupeist, direct, arogant. ma facea sa il detest, dar in aceelasi timp, imi placea. nu ma deranja diferenta de varsta, dar aveam si momente de luciditate in care ma gandeam "wtf is 11,12 ani. ai mei la varsta lui , ma aveau pe mine si eram in clasa 1."
dar apoi, ma uitam din nou la el si mi se parea prea tanar. si canducea repede, se uita frumos la mine(cat sa mi se para din nou ca ma indragostesc) iar apoi, realizam ca nu. nu merge. nu se poate nimic intre noi...
si parea copil. mult mai inconstient decat mine. distractii. atat. si simtiam nevoie sa il ajut, dar nu era sentimentul acela de mila.
iar in aceelasi timp, avea control asupra mea.
si stiam foarte bine ca nu am ce cauta cu tine... ca de afla ai nostrii, pe mine ma incuie in casa si p tine nu te mai lasa sa te intorci aici, sau te omoara tata.incest plm.
m-am gandit la el in astea cateva luni. oare ce face... unde mai ii.... cand mai vine....abia cand l-am vazut din nou... am realizat cam ce insemna.
stateai langa mine... si tot imi lipseai.
Comentarii
Trimiteți un comentariu