Cea care pleaca

December, 18



Stresata. Nervoasa. Totul era prea mult.
Nu dormisem mai mult de 5 ore in ultimele nopti. Lucrasem 12 ore pe zi, in ultima luna.... Normal, doar era Craciunul.

11 PM. Nu era acasa, ma suna. " Vezi ca vin in 5 minute cu Mihai la noi sa bem"

.............. Si am izbucnit. Nu m-am mai putut controla. Tu vi sa bei ? Pleci toata ziua, lucrezi 5,6 ore si atata sti ? Atata ma respecti? In loc sa stai cu mine, sa imi fi alaturi, sa ma ajuti cu lucririle mici prin casa ca sti ca nu ma mai descurc ... Tu vi noaptea , sa bei, cu prietenii tai.


Am domit in cealata camera.
A2a zi, mi-am facut bagajele si am plecat. Am aruncat aproape 2 ani pe ferestra.
Am plans tot drumul Sibiu Buzau. De ce ? Dupa noi. Dupa mine. Dupa tot ce am incercat si nu am reusit.

Cand am ajuns acasa, un sentiment de panica si anxietate m-a cuprins. Poate asa se simte cand iei decizii pe moment, care iti vor schimba viata.

Am iesit pe terasa, si am tras o gura sanatoasa de aer. Ciudat .... Tremuratul, golul in stomac inca persistau, insa eram linistita. Eram impacata. Dupa multi ani, nu mai tipam, nu mai plangeam, nu mai eram in depresii.

Eram eu cu mine.
Femeia speriata care tocmai isi parasise barbatul ma intreaba " Iulia .... Ce o sa faci acum?"



" O sa fiu fericita. Pentru prima data dupa mult timp, o sa fiu si eu fericita......"